Sunt la scoala britanica...
… si ma bucur ca invat engleza bine. Adica… sincer, cred ca deja sunt peste mama si tata. Nu vreau sa ma laud, dar… exact asta fac.
Nu stiu ce o sa ma fac cand voi fi mai mare si, surprinzator, nimeni nu ma preseaza zilnic cu „ce vrei sa devii?”. Presiunea reala e din alta parte: reguli si lectii. Multe. Dar na, supravietuiesc. Ca toti am trecut sau trecem prin asta, nu?
Ce stiu sigur e ca acasa am invatat chestii mai importante decat orice tema: iubirea, faptul ca trebuie sa fim uniti si ca e ok (ba chiar recomandat) sa faci ce-ti place cu adevarat.
Nu am job, nu platesc facturi (inca, slavă Domnului), dar cred ca o sa ma descurc cand o sa fie cazul. Ma uit la mama si tata si vad cat muncesc ei, mai ales cand nu ii vede nimeni. Sunt super seriosi cu ce fac… si cred ca asa trebuie sa fii daca vrei sa iasa ceva bine.
Si da, pana si sora mea mai mica e super serioasa cand are ceva de facut. Eu mai bag si glume pe parcurs… dar cand e treaba serioasa, e treaba serioasa.
Si am mai invatat ceva important: sa imparti cu altii ce ai si sa fii generos. Aici lumea ar zice ca e de la mama… dar adevarul e ca si tata are partea lui de vina. 😄
Stiu ca unii dintre voi...
… mai stiu cate ceva despre mine… dar pentru cei care abia acum dau de mine, ar fi politicos sa facem cunostinta cum trebuie.
Imi place fotbalul. Mult. Sunt fan Real Madrid si, ca sa fie clar, separat de asta (dar nu chiar), il iubesc pe Cristiano Ronaldo. Adica… omul e alt nivel. Mai imi place si Formula 1, pentru ca aparent imi plac lucrurile rapide si dramatice.
Cant la chitara si chiar imi place serios, nu doar asa ca sa dau bine. Am un profesor super (da, stiu, prietenii parintilor, clasic), dar partea importanta e ca eu muncesc, eu exersez si chiar imi place ce fac.
Imi place si sa inot. Ma descurc super ok si acum chiar ma bucur ca mama si tata m-au dus de mic la bazin, chiar daca atunci probabil nu eram asa entuziasmat. Acum le dau dreptate (dar nu le spun prea des).
De fapt, m-au lasat sa incerc cam orice am vrut, ca sa vad ce-mi place cu adevarat. Deci daca aveti intrebari din zonele astea, raspund unde ma pricep. Unde nu… improvizez. Glumesc. (Sau nu.)
Nu sunt genul care viseaza sa fie actor sau sa stea non-stop in fata camerei (sora-mea e cu partea asta), dar nici nu ma deranjeaza. Sunt obisnuit si, sincer, la filmari chiar ne distram.
Recent am mai bifat ceva: am invatat sa dau voce pentru personaje animate. Am facut asta pentru filmul „David” si mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam. Adica… cine nu vrea sa fie personaj de desen animat, macar o data? 😄
Chiar daca e treaba serioasa.
