David
Măruță

Am 15 ani si, practic, m-am nascut intr-un fel de reality show: repetitiile muzicale ale mamei pe fundal si talk-show-urile tatei in prim-plan. Suna super, dar in realitate tot ajung sa fiu intrebat daca mi-am facut temele.

I-am vazut pe amandoi la televizor, dar acasa sunt… surpriza: parinti. Adica oameni care ma verifica la lectii, vor sa stie unde plec, cu cine si de ce nu raspund la telefon din prima. Au reguli. Multe. Unele logice. Altele… discutabile. Dar le respect. (In mare parte.)

Mai nou, am inceput si „discutiile de baieti” cu tata. Bine, ma mai trimite strategic la prietenul lui, doctorul Savu, ca sa nu-l bombardez pe el cu intrebari existentiale. Avantajul cand ai parinti cu multi prieteni: mereu exista un expert disponibil.

Cu tata am si o competitie serioasa: cine e mai inalt. Momentan… el inca mai are un mic avantaj. Dar sa fim seriosi, e doar o chestiune de timp pana il depasesc si o sa-i amintesc asta zilnic.

Cu sora mea e alt tip de competitie. Ea e mai mica, deci teoretic ar trebui sa castig mereu. Practic… nu e chiar asa. Am invatat sa o protejez, chiar daca o mai tachinez din cand in cand. Frateste.

Cu mama nu intru in competitie. Nu pentru ca nu as putea… ci pentru ca ea e cu regulile casei. Si acolo nu castiga nimeni.

Aici o sa povestesc lucruri din viata mea. Stiu ca sunt destul de norocos si, daca aflu chestii utile sau interesante, le impartasesc. Daca va ajuta, super. Daca nu… macar nu v-ati plictisit.

Si da, puteti sa-mi scrieti. Nu promit ca am toate raspunsurile, dar sigur am opinii. 😄